Unul dintre primii clienți cu care avusesem un mic contract de renovare a unui apartament a avut curajul să ne acorde încredere în reabilitarea unei case vechi, construite în anul 1935. Lucrarea includea elemente originale complexe, de o finețe evidentă și de o valoare arhitecturală foarte mare. La acel moment, nu știam mare lucru despre aceasta nișă, însă, cum mi-au plăcut întotdeauna provocările, nu m-am descurajat. A fost mult mai greu decât mi-am imaginat. A fost nevoie de un consum de energie considerabil, însă a fost proiectul care ne-a permis să ne dovedim nivelul de calitate și de profesionism și, astfel, să ne creăm o identitate proprie. Așadar, putem spune că a fost o întâmplare, dar și mai corect ar fi să spunem: casele vechi ne-au ales pe noi.
Care sunt provocările în cazul caselor vechi?
Prima și cea mai mare provocare este să nu strici spiritul casei, să protejezi aerul și valoarea acestui spirit unic al fiecărei case. Orice casă veche are nevoie, în mod generic, de lucrări de consolidare, de lucrări de refacere a instalațiilor, de lucrări de restaurare a decorațiilor existente sau de refacere a finisajelor. O abordare neprofesionistă în oricare dintre etapele mai sus, dar în special în fazele de consolidare a construcției sau de refacere a traseelor de instalații, poate conduce la deteriorări iremediabile. În domeniul nostru, se spune în această situație că există riscul „să îți moară casa în mâini”. Reabilitarea unei case vechi trebuie abordată ca tratamentul unui om în vârstă. De aceea ne și place să ne considerăm a fi, într-un fel, doctori de case. Și ne ghidăm după deviza antică „Înainte de a face bine, asigură-te că nu faci rău”.
Cum este legislația în cazul acestei categorii de imobile?
Din punct de vedere legal, lucrurile sunt destul de stricte și bine definite. Este nevoie de foarte multe acte care să autorizeze fiecare pas al proiectului. În situația în care lucrezi pe o clădire care este încadrată ca monument istoric sau aflată într-o zonă protejată, nu se pot face niciun fel de lucrări, fie ele interioare sau exterioare, în lipsa autorizației de construcție. Obținerea acesteia necesită certificat de urbanism, expertiză, proiect și o serie de avize, dintre care cel mai greu de obținut este cel de la Ministerul Culturii și ISC (Inspectoratul de Stat în Construcții), după ce faci dovada amănunțită a proiectului.
Odată demarat proiectul, lucrările care se execută trebuie să respecte, proiectul care stă la baza autorizației. Legislația este destul de dură, iar amenzile pe măsură. În plus, respectarea cadrului legal nu este numai o dovadă a profesionalismului. Cel mai important este faptul că, de respectarea tuturor acestor condiții depinde atât securitatea locuitorilor imobilului, cât și confortul vecinilor. Impactul a ceea ce se poate întâmpla atunci când oamenii lucrează de capul lor, atunci când nu respectă proiectul de urbanism și toate condițiile legale, poate fi cu adevărat grav. În plus, trebuie avută în vedere și dimensiunea referitoare la comunitate: o astfel de casă este parte integrantă a unei structuri sociale, ea prezintă o serie de caracteristici care îi dau apartenența la zona în care este amplasată. În caz contrar, apare conflictul între case, similar celui dintre generații. Dincolo de asta, cel mai important lucru este asigurarea unui standard înalt de calitate. Un lucru bine făcut mulțumește pe toată lumea.
